Omagiu pentru Ion Mincu - arhitectul Catedralei Arhiepiscopale „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“

 

• Astăzi se împlinesc 109 ani de la trecerea în neființă a arhitectului Ion Mincu. Deși trupul său nu mai este printre noi, o parte din el va dăinui mereu pe acest pământ datorită lucrurilor pe care le-a creat lăsându-le în urma lui. 

Susținător al arhitecturii neo-românești, Ion Mincu este omul care a creat planurile de interior ale Catedralei Arhiepiscopale „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“. S-a născut pe data de 20 decembrie 1852, la Focșani și s-a stins din viață pe data de 6 decembrie 1912.
 
Cum a ajuns Ion Mincu să creeze planurile Catedralei „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“
 
Construită între anii 1883-1895, în stilul vechii arhitecturi din Țara Românească, sub conducerea arhitecților Horia Beneș și Alexandru Orăscu, Catedrala a fost inaugurată la 22 mai 1895. Până în anul 1925 a servit drept biserică parohială, iar între anii 1925 – 1950 a fost folosită ca biserică episcopală a fostei episcopii a Tomisului.
La 3 august 1941, din cauza unui bombardament sovietic, Catedrala „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“ a fost grav avariată, fiind afectate și parțial distruse acoperișul, zidăria, altarul, iconostasul cu icoane emailate pe suport de aramă și pictura murală. Resfințirea așezământului de cult s-a săvârșit în 1951 de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Justinian și de către Prea Sfințitul episcop Chesarie Păunescu.

Între anii 1978-1981, edificiul este restaurat după planurile marelui arhitect Ion Mincu, mobilierul din stejar sculptat și catapeteasma prinzând contur la Paris, în atelierele casei André Dorea.
 


Familia și studiile
 
Ion Mincu a mai avut patru fraţi: Ştefan, Nicolai (Nicu), Sultana şi Ecaterina. Părinții săi, Pavel și Maria au reușit să creeze o familie reper pentru societatea Focşanilor de la sfârşitul secolului al XIX-lea. În documentele vremii s-a păstrat o imagine a lui Pavel Mincu şi o poză a soţiei, Maria Mincu.

Casa părintească în care a trăit şi copilărit arhitectul Mincu era situată în Bulevardul Unirii nr. 3 (fostul Bulevard Stalin, care s-a numit în trecut Bulevardul Carol, iar înainte de anul 1894 a purtat numele Calea Naţională), fiind unul din bulevardele principale ale oraşului. Imobilul a revenit prin partaj unchiului arhitectului, Neculai Mincu şi a fost vândut în anul 1955 de fiica acestuia, Gabriela Mişu Bogdan.

Ion Mincu a urmat cursurile primare la Focşani. A început studiile secundare la Liceul „Unirea“ din Focșani, iar din 1864 a devenit bursier la Școala Națională de Arte Frumoase din București, înființată în acel an.

În anul 1871 se înscrie la Școala de Poduri, Șosele și Mine din București, pe care a absolvit-o în 1875, obținând diploma de inginer. Între 1877-1884 studiază la Școala Națională de Arte Frumoase din Paris, avându-i ca profesori pe Remy de Louanges și J. Gaudet, și obține diploma de arhitect. În 1883 a primit premiul Societății centrale a arhitecților francezi.

Întors în țară, între 1892-1897, are o activitate didactică și își aduce aportul la înființarea Școlii de arhitectură a Societății Arhitecților Români. Între 1898-1912 este profesor la atelierul de proiecte al Școlii Naționale de Arhitectură, iar apoi la Școala Superioară de Arhitectură din București. Ion Mincu a fost deputat în Parlamentul României între 1895-1899. Între 1903-1912 a fost președintele Societății Arhitecților Români.

Ion Mincu s-a căsătorit în aprilie 1887, pe când avea 35 de ani, cu Eliza Dăscălescu, care era cu 11 ani mai tânără. Cei doi au avut două fiice. Soția sa era fiica lui Dumitru Dăscălescu, fost preşedinte al Tribunalului din Focşani şi prefect de Putna în timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza. A fost membru în Comisia Centrală din Focşani. Ion Mincu şi soţia sa au fost naşi de cununie ai arhitectului Simion Vasilescu  din Bucureşti, care a construit clădirea măreaţă a Teatrului comunal „Maior Gh. Pastia“, în anii 1909-1911, după proiectul întocmit de arhitectul Giugolea.
 
Lucrările lui Ion Mincu
 
Catedrala Sfinții Petru și Pavel din Constanța (1895)
Refacerea Casei Lahovari (1884-1886)
Bufetul de la Șosea (1882-1892), în prezent restaurantul Doina de pe Șoseaua Kiseleff
Restaurarea Casei Monteoru din București (1887-1889)
Casa Manolescu-Vitzu din București (1888)
Casa Robescu din București (1889), pe str. I.L.Caragiale nr. 12 (fostă Rotari nr. 6), a aparținut colonelului Alexandru Robescu
Casa Ștefan Vlădoianu din București (1889)
Construirea dependințelor Casei Vernescu (1890)
Casa Robescu din Galați (1896-1897) str, Mihai Bravu 38, a aparținut lui Constantin F. Robescu
Vila Robescu din Sinaia (1897), a aparținut generalului Alexandru Robescu, Maestrul Curții Princiare a principelui Ferdinand
Casa Petrașcu din Piața Romană (1904)
Școala Centrală de fete din București (1890)
Proiecte de reparații ale casei Ion Mincu din București (1890-1900), antreprenor Iosef Piantini, str. Pictor Arthur Verona 19
Palatul Administratic din Galați (1905-1906)
Palatul Băncii Comerțului din Craiova (1906, terminat de C. Iotzu în 1916)
Casa N.Petrașcu din București (1906-1907)
Palatul Primăriei (proiect)
Școala de război din București (proiect)
Cavourile lui Ghica, Cantacuzino, Gheorghieff din Cimitirul Bellu (1900-1904)
A restaurat Biserica Stavropoleos din București (1904-1910)
Casa Monteoru a fost renovată după planurile arhitectului în perioada 1887–1888 (Sediul Uniunii Scriitorilor)
Casa Vernescu (1887-1889)
A decorat interiorul Palatului de Justiție din București (1890-1895)

Distincții

Ca o recunoaștere a importanței sale în evoluția școlii românești de arhitectură, începând cu anul 1953, Universitatea de Arhitectură și Urbanism din București îi poartă numele.

În anul 2012 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.

În cinstea sa, mai multe instituții de învățământ îi poartă numele: Liceul Tehnologic „Ion Mincu“ Tulcea, Colegiul Tehnic „Ion Mincu“ Focșani, Liceul Tehnologic „Ion Mincu“ Târgu Jiu, Liceul Tehnologic „Ion Mincu“ Vaslui, Liceul Tehnologic „Ion Mincu“ București.

De altfel, mai multe străzi din diferite orașe îi poartă nume: Mangalia, București, Cluj-Napoca, Craiova, Timișoara, ș.a.
 
Sursă foto catedrala: Druche Ionuț, Arhiva Arhiepiscopiei Tomisului
Sursa foto Ion Mincu: revista „Arhitectura” 1941
 
Citește și:

Asemănarea de destine și de orientări dintre arhitecții Ion Mincu și Antonio Gaudi

Ion Mincu, creatorul planurilor de interior ale Catedralei Arhiepiscopale „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“