Directorul Colegiului de Artă, demis. Mesaj dur de rămas-bun „Nu mai pot fi omul orchestră care lucrează până la epuizare pentru şcoala lui“

De circa două săptămâni, la conducerea Colegiului Naţional de Arte „Regina Maria“ din Constanţa se află un nou director, prof. Carmen Chilea, numit în urma încetării contractului de management al prof. Doiniţa Mitrică. La un an şi jumătate de la numirea sa în funcţie, pe 9 ianuarie 2017, ca rezultat al promovării concursului de director din 2016, prof. Mitrică a obţinut la evaluarea managerială anuală impusă de Ministerul Educaţiei Naţionale calificativul „Nesatisfăcător“, în timp ce directorul adjunct prof. Sorina EftimI a obţinut calificativul „Bine“.
 
Ieri, contactată telefonic pentru a i se solicita acordul de publicare a mesajului curajos şi emoţionant, în acelaşi timp, transmis pe o reţea de socializare, prof. Doiniţa Mitrică a declarat pentru ZIUA de Constanţa că acea concluzie din fişa de evaluare „management defectuos nu este decât o parabolă. Am făcut tot ce mi-a stat în putere să asigur un climat favorabil actului educaţional, ca dovadă că anul trecut s-au înregistrat rezultate bune, premii, iar secţia de teatru a evoluat excepţional. Am primit vizita principesei Margareta şi am găzduit Olimpiada naţională de teatru“.
 
Vă oferim în continuare mesajul la care făceam referire anterior şi care dovedeşte că în unităţile de învăţământ constănţene uneori orgoliile sapă din interior...
 

„Pot afirma fără să greşesc: mulţi merită ceea ce va urma“

 
„Sunt foarte mulţumită, chiar uşor fericită, că se va termina totul. Nu mi-am închipuit niciodată că unii sunt atât de disperaţi după funcţii, aşa de ahtiaţi după «putere». Alţii îşi reglează conturile trecutului. Această combinaţie, dacă îşi dau toţi mâna, devine letală. Este halucinant modul în care este distrusă imaginea unui om. Monitorizarea din interior, atragerea nemulţumiţilor de moment, răspândirea de minciuni, de exagerări, dezinformarea, atacarea victimei în momente cheie (decesul unei persoane apropiate şi desfăşurarea tuturor datinilor strămoşeşti), plângerile/sesizările pentru nonsensuri, pentru lucruri simple ce se pot rezolva uşor, manipularea unor oameni care nu ştiu bine despre ce este vorba, instigarea la acţiuni «puternice», în acord cu momentul, dar îndreptate asupra cui nu trebuie, utilizarea mass-mediei, toate aceste arme şi altele asemenea au fost folosite. Păcat de cei care au intrat în acest joc şi au aplecat urechea la tot ce li s-a inoculat treptat. 

Eu am puterea de a privi pe oricine drept în ochi, întrebarea este câţi mai pot astăzi să mă privească le fel? 
Pot afirma fără să greşesc următoarele: mulţi merită ceea ce va urma. 
Eu voi ieşi din scenă senină şi cu conştiinţa curată ca lacrima. 
Le mulţumesc celor care au înţeles de care parte este adevărul. Va veni o vreme când vor înţelege şi alţii, dar va fi prea târziu. 
Acum aproximativ un an le transmiteam colegilor un mesaj. Astăzi el se adevereşte pe deplin.

Consider că am acumulat noi experienţe, dar am rămas aceeaşi, nu mi-am denaturat comportamentul, nu m-am înrăit, am luptat pentru păstrarea echilibrului şi am muncit foarte, foarte mult, fără prea mare ajutor de la cei care aveau datoria de a ajuta. Dimpotrivă, mi s-au pus beţe în roate, în speranţa atingerii scopului «măreţ». Scopul scuză mijloacele, nu?
Ceea ce mi se întâmplă este un caz fără precedent, iar stratagema folosită pentru a se ajunge aici a fost complexă, ceea ce arată clar disperarea.

Înţeleg că este mare agitaţie privind orarul. Chiar vreau să îi iau apărarea colegului (singurul care a acceptat) care se luptă cu acest orar. În primul an este mai greu, în al doilea mai uşor şi tot aşa. Cineva trebuia să îmi ia locul într-o buna zi. Acel timp a venit, nu mai pot fi omul orchestră care lucrează până la epuizare pentru şcoala lui (ani de zile). Poate doresc şi alţii să facă acest lucru, nu vreau să eclipsez pe nimeni. 
În final, le urez tuturor ceea ce îmi doreşte fiecare. Şi nu uitaţi: roata se învârte“.