Ibida-Libida/Slava Rusă/jud. Tulcea a fost o așezare romană dezvoltată în apropierea unui castru.
Terminologie
Limes (latină)
= Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (
ripa), ai cărei soldați se numeau
ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau
limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (
vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (
burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (
via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
Polis (greacă)
= Formă de organizare politică specifică lumii grecești antice, începând din perioada arhaică (sec. VIII-VI î. H.).
Izvoare scrise
Localitatea apare cu numele
Ibida în lucrarea
De aedifcii/
Despre construcții a istoricului
Procopius din Caesareea Palestinei, contemporan și biograf al împăratului
Iustinian I cel Mare (527-565) al Imperiului Roman de Răsărit/Bizantin. Iustinian a inițiat un amplu program de construcții militare și civile, printre cetățile refăcute în Dobrogea numărându-se
Ibida,
Troesmis/Turcoaia,
Noviodunum/Isaccea și
Axiopolis/Cernavoda.
În schimb, așezarea este menționată cu numele
Libidinon polis în lucrarea
Historiae a lui
Teophylaktos (sec. VII) din Simocatta/Egipt.
Cercetări arheologice
Situl arheologic Ibida este situat la V de satul Slava Rusă din comuna Slava Cercheză, așezată în centrul județului Tulcea.
Prima inscripție a fost publicată în
1875, iar publicistul și filantropul
Dimitrie Butculescu (1846-1916) a efectuat în 1885
sondaje arheologice.
Apoi,
Grigore Tocilescu (1850-1909/Muzeul Național de Antichități/Universitatea București) l-a trimis pe
topograful Pamfil Polonic (1858-1945) să înregistreze monumentele antice din Dobrogea recent unită cu România. În
1897,
Polonic a descris ruinele cetății „
Haradoc” cu „
ziduri și turnuri colosale”,
schița sa incluzând
30 de turnuri și trei
porți.
În continuare,
Raymund Netzhammer (1862-1945),
episcop catolic de București (1905-1924)
, a vizitat ruinele în
1908 și a inclus
o schiță asemănătoare cu a lui
Polonic într-o
carte apărută în anul următor. Arheologul amator german a anticipat descoperirea unor bazilici paleocreștine ca cele găsite la
Tropaeum Traiani/Adamclisi,
Troesmis și
Axiopolis.
În
1916,
arheologul și
numismatul Constantin Moisil (1876-1958) menționează un tezaur de
drahme grecești emise de
regele Lysimach, succesor în
Tracia (323 î. H.-281 î. H.) al lui Alexandru cel Mare. În cursul ocupării Dobrogei în Primul Război Mondial (1916-1918),
locotenentul bulgar Iconomov a descoperit o bazilică paleocreștină cu trei nave. Revenit în Dobrogea,
Netzhammer a realizat schița lăcașului de cult, pe care a inclus-o în volumul publicat în
1918.
Rezultatele săpăturilor din
1926 ale lui
George Mateescu (1892-1929/Universitatea Cluj/ Școala Română din Roma), nu sunt cunoscute.
În cursul celor
trei sondaje efectuate în
1953 în afara zidurilor de un grup al echipei de cercetare de la
Histria/Istria au fost găsite fragmente de
ceramică getică și
romană și 14 cărămizi, din care una era
inscripționată în greacă. De asemenea, s-au cumpărat de la săteni
monede de bronz emise de împărații
Iustinian I,
Iustin II (565-578) și
Mauricius Tiberius (582-602).
Prin
fotogrammetrie (fotografiere aeriană
), Alexandru Ștefan a reușit să realizeze planul sitului arheologic.
Zidurile lungi de 2 km cuprindeau 24 turnuri și 3 porți, care includeau o
suprafață de 24 ha, la care se adăuga o
fortificație auxiliară de 3,5 ha cu 10 turnuri, rezultând astfel cea mai întinsă cetate din Dobrogea, în opinia
academicianului Vasile Pârvan (1882-1927/Universitatea București). De asemenea, a fost singura fortificație străbătută de un
râu, implicând astfel construirea de
diguri, canalizări și
poduri.
În perioada
1984-1987,
Andrei și
Cristina Opaiț au cercetat
teritoriul rural al localității la
Kurt Bailîr, Fântâna lui Bujor, Coșari, Caugagia- Cimitirul turcesc și
Camena. Sondajul de salvare efectuat în
1988 de
A. Opaiț la 30 m de bazilica găsită de
Iconomov, a condus la stabilirea
stratigrafiei: primele
trei niveluri de locuire din
perioada romană timpurie (sec. II-III) și ultimele
patru niveluri de locuire din
perioada romano-bizantină (sec. IV-VII).
În
2001, în urma unor
intervenții antropice (umane) care au pus în pericol conservarea sitului arheologic,
Institutul de Cercetări Eco-Muzeale Tulcea a început cercetarea sistematică interinstituțională a acestuia.
De la
ICEM au participat:
dr. Mihaela Iacob (responsabil științific; 2001-2015), dr.
Dorel Paraschiv (2001-2015),
Victor Baumann (2001-2002),
George Nuțu (2004-2015),
Marian Mocanu (2005-2015) și
Iuliana Costea (2011-2012).
Din partea
Institutului de Arhelogie Iași s-au implicat:
Costel Chiriac (2001-2015),
dr. Dumitru Aparaschivei (2002-2015),
Alexander Rubel (2007-2015),
Andrei Opaiț (2009-2015),
Lucian Munteanu (2004-2007),
George Bilavschi (2011)
Sever Boțan (2006-2015) și
Ștefan Honcu (2009-2015). De la
Facultatea de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” Iași a contribuit
Lucrețiu Mihăilescu-Bîrliba (2002-2015). Din partea
Facultății de Biologie a
a Universității „Al. I. Cuza” Iași a participat
Simina Stanc (2002-2013). De la
Institutul de Antropologie București s-au împlicat:
Nicolae Mirițoiu (2001-2007),
Andrei Soficaru (2002-2015) și
Mihaela Gătej (2003-2006). Din partea
Institutului de Arheologie „V. Pârvan” București au contribuit:
Adrian Doboș (2003-2015) și
Irina Achim (2005-2006). De la
Facultatea de istorie a Universității București a participat studenta-doctorandă
Alina Neagu (2002-2013). Din partea
Muzeului de Istorie Națională a României s-a implicat
Virgil Apostol (2010-2012). De la
Complexul Național Muzeal „Moldova” Iași a contribuit
Ionuț Iațcu (2012). Din partea
Muzeului Național de Istorie a Moldovei Chișinău a participat
Natalia Mateevici (2012-2015).
În anii 2001-2013,
sponsorii cercetărilor arheologice au fost următoarele persoane juridice publice și private:
Ministerul Culturii și Cultelor,
ICEM,
Universitatea „Al. I. Cuza” Iași, Universitatea „Dunărea de Jos” Galați, Romisch-Germanishe Komission Frankfurt am Main, Ministero degli Affari Esteri Italia, Rotary Club Iași, SC Vinuri Dobrogene Tulcea, Giani Alexandrescu (Iași),
John Ely (Department of Anthropology and Sociology, Saint Mary s College of California, Moraga),
Hristu Caraman (SC Hotel „Delta” Tulcea),
Anca și
Vasile Suhov (SC Ictionos Tulcea),
Kostas Georgalas (SC Klima Invest București),
Ion și
Aurel Tițoiu (Constanța),
Oldega Operator SRL (București) și
Besmax Pharma Distribution SRL (București).
Situl arheologic este înregistrat cu
codul 161277.01-09 în
Repertoriul Arheologic Național al Ministerului Culturii, instituit prin
O.G. 43/2000.
Situl arheologic este înregistrat cu
codul TL-I-s-A-05926 în
Lista Monumentelor Istorice a Ministerului Culturii, instituită prin
Ordinul Ministrului 2314/2004.
În
aprilie 2011, a fost înființată
Asociația Ibida de către membri și simpatizanți ai echipei de cercetare a sitului:
M. Iacob,
D. Paraschiv, av.
Lavinia Vizauer,
D. Aparaschivei,
M. Mocanu. Asociația, cu sediul în Tulcea, vizează cercetarea, protejarea și promovarea patrimoniului arheologic și etnografic al județului Tulcea. În ceea ce privește situl Ibida, în luna august din anii 2011-2015, ONG-ul a organizat evenimentele „
Zilele cetății Ibida” și „
Porțile deschise la cetatea Ibida”.
Administrație
Ibida-Libida aparținea
provinciei Moesia Inferior (Dobrogea și Bulgaria dintre Dunăre și Balcani),creată în
86 de
împăratul Flavius Domitianus prin divizarea provinciei Moesia, întemeiată în 46 de împăratul Claudius după ce a desființat regatul clientelar al
tracilor odrisi.
Împăratul reformator Diocletianus (284-305) a reorganizat administrația imperiului, transformând Dobrogea în provincie de sine stătătoare cu numele
Scythia Minor/
Sciția Mică, inclusă în
dioceza Thracia împreună cu alte provincii balcanice.
Comunicații
În imperiul roman tricontinental sistemul de drumuri construit de armată avea o prioritate strategică.
Rețeaua de drumuri romane din Dobrogea a fost stabilită de cercetările academicianului
V. Pârvan de la
începutul sec. XX. Localitatea era situată pe drumul longitudinal care începea la
Marcianopolis/
Devnea/
Bulgaria NE, trecea prin
Tropaeum Traiani, iar la
Ibida se ramifica spre
Troesmis,
Noviodunum și
Aegyssus/Tulcea.
Armată
Această linie de comunicații constituia și axul central al
limes-ului
scitic, care includea și linia fluviului
Danubius/
Dunărea și linia litoralului
Pontus Euxinus/
Marea Neagră.
Construcția
limes-ului a fost începută de
împăratul Flavius Vespasianus (69-79) și terminată de
Traianus (98-117).
Religie
Bazilică paleocreștină (sec. VI) structurată în
trei nave, fiecare cu o
absidă spre E, este unica din această categorie pe teritoriul României. Era una dintre cele mai mari din Dobrogea, cu o
lățime de 22 m, iar cele
9 capiteluri de marmură găsite sunt cu mult mai mari decât cele de
Histria și
Tropaeum Traiani. La 2,5 km V de sat, în teritoriul orașului,
Andrei și
Cristina Opaiț au descoperit în 1987 un complex mănăstiresc
cenobitic (viață și activități comune), care acoperă
sec. IV-VII. Cele
două bazilici paleocreștine succesive erau dotate cu
clădiri auxiliare, tipice regiunii Balcanilor.
Bibliografie
RAYMUND NETZHAMMER
, Aus Rumanien,Einsiedeln/Elveția, 1909.
RAYMUND NETZHAMMER,
Die cristlichen Altertumer der Doubruscha, Bukarest, 1918.
***,
Tabula Imperii Romani, L 35, București, 1969.
ANDREI ARICESCU,
Despre numele așezării antice de la Slava Rusă, „Buletinul Monumentelor Istorice”, București, XL, 1971, 3, 58-60.
DIONISIE PIPPIDI (coord.),
Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 371, 373-374, 477. (Libida/Ion BARNEA; limes/Cristian VLĂDESCU; polis/D. P.)
ANDREI OPAIȚ & CRISTINA OPAIȚ & TEODOR BĂNICĂ,
Complexul monastic paleocreştin de la Slava Rusă, „Revista Monumentelor Istorice”, București, an LIX, nr. 1, 1990, p. 18.
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU,
Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 93, 106, 117, 146, 161, 181 (cap. VII. Dobrogea sub dominație romană/A. R.; cap. VIII.Sciția Mică în sec. IV-VIII/A. R.)
Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
Citeşte şi:
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Ulmetum (galerie foto)
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: