Istoria Dobrogei - Bibliografie: Polibiu (sec. II î. H.) - „Istorii”

 
Grecul Polibiu s-a născut în jurul anului 200 î. H. în polis-ul Megalopolis din regiunea Arcadia, în peninsula Pelopones din sudul Greciei.
După ce romanii au cucerit Macedonia în 168 î. H., el a fost trimis ca ostatic în Italia, unde a cunoscut aristocrați romani și astfel și statul roman, a cărui putere era în ascensiune. În 150 î. H. s-a întors în orașul natal, unde a deținut funcții publice. Polibiu a călătorit mult și a murit în jurul anului 118 î. H.

Scrierile sale mai puțin importante s-au pierdut, dar din capodopera „Istorii” (40 de cărți) s-au păstrat în întregime cinci cărți și fragmente din celelalte. Lucrarea prezintă istoria lumii cunoscute atunci de la al doilea război romano-cartaginez (219 î. H. – 201 î. H.) până la cucerirea polis-ului grec Corint de către romani în 146 î. H. Scrierea este marcată de influența perioadei de rezidență în Italia a autorului, care abordează evenimentele din perspectivă romană. (ed. G. Ștefan)
 
În cartea I (2, 4) din „Istorii”, Polibiu indică Dunărea ca limită nordică a expansiunii regatului Macedoniei din centrul Peninsulei Balcanice: „Macedonenii și-au întins stăpânirea în Europa de la Marea Adriatică până la fluviul Istru.” (ed. Th. Buttner-Wobst)

Extinderea puterii macedonene în timpul regilor Filip II (359 î. H. – 336 î. H.) și Alexandru cel Mare (336 î. H. – 323 î. H.) fusese menționată de grecii Pseudo Calistene și Satyros.
 
În cartea III (2, 5), istoricul grec menționează taxa de trecere prin strâmtoarea Bosfor pe care orașul Byzantion (Istanbul) o percepea corăbiilor care călătoreau dinspre Marea Mediterană spre Marea Neagră: „Rodienii [insula Rodos din Marea Egee] și Prusias [regele elenistic al Bitiniei din nord-vestul Asiei Mici] porniră război împotriva bizantinilor și îi siliră să renunțe la taxa de trecere pe care o impuneau navigatorilor spre Pontul Euxin.” (ed. Th. Buttner-Wobst)
 
În cartea IV (38, 4-5), autorul prezintă produsele comerțului dintre grecii din Marea Egee și locuitorii bazinului Mării Negre: „În privinţa celor necesare vieţii, ţinuturile pontice ne dau vite şi sclavi, în număr foarte mare şi de o calitate mărturisită de toţi ca excelentă. Dintre articolele de lux, ne procură din belşug, miere, ceară, peşte sărat. schimb primesc din prisosul regiunilor noastre ulei şi tot felul de vinuri. Cu grâu facem un schimb reciproc. Uneori, la nevoie, ne dau ei. Alteori iau dânşii de la noi.” (ed. Th. Buttner-Wobst)
Despre comerțul dintre cele două mări scrisese în sec. IV î. H. marele orator atenian Demostene.
Sclavii geți din orașele grecești fuseseră menționați în același secol de comediograful atenian Menandru.
 
Tot în cartea IV (41, 1-6) din „Istorii” este descris fenomenul hidrologic pe care îl manifestă Dunărea la vărsarea în Marea Neagră: „Cum Istrul care vine din Europa se varsă în Pont prin mai multe guri, din mâlul adus de brațele sale s-a format în Pont (și se menține și acum) un banc de nisip de aproape o mie de stadii lungime, la depărtare de uscat cale de o zi. Cei care plutesc în Pont, fiind încă în plină mare, dau de acest obstacol și își împotmolesc corăbiile acolo, în cursul nopții, fără să bage de seamă. Corăbierii îi dau numele de „Piepturi”. Cauza pentru care această îngrămădire nu se formează chiar lângă uscat, ci este împinsă mult înainte, trebuie considerată următoarea... Atâta vreme cât curentul fluviului, cu repeziciunea lui, biruie și îndepărtează apa mării, pământul și tot ce-i adus de valuri este în chip necesar împins în larg, și nu-și găsește nici așezare, nici odihnă. Dar o dată ce puterea curentului este nimicită de adâncimea și volumul apei mării, atunci firește că aceste aluviuni cad la fund și rămân cu statornicie acolo. De aceea, zăgazurile ce le alcătuiesc fluviile mari și repezi sunt departe de țărm, iar lângă uscat apa e adâncă.” (ed. Th. Buttner-Wobst)

Distanța de 1.000 de stadii grecești echivalează cu 167 km, cifră considerată de editorul G. Ștefan (1899-1980) ca „exagerată”. Ca efect comercial negativ al formării unui astfel de banc de nisip, istoricul român a dat ca exemplu cazul decăderii coloniei grecești Histria, situată la sud de brațul Sf. Gheorghe al Dunării.
 
Un fragment dintr-o carte atribuită cu incertitudine lui Polibiu menționează expediția nereușită împotriva lui Dromichaites a lui Lisimah (360 î. H. – 281 î. H.), comandant și urmaș al lui Alexandru cel Mare în Tracia: „Retragere. Să avem o retragere asigurată pentru cazul că vom fi înfrânți... Astfel acțiunile cele mari se prăbușesc din pricina nesocotinței conducătorilor... expediția lui Lisimah împotriva lui Dromichaites, regele odrisilor, în Tracia și multe alte greșeli asemănătoare.”

Tribul odrisilor din marele neam al tracilor fusese menționat în sec. IV î. H. de grecul Xenofon, care a călătorit în ținutul lor.
Editorul G. Ștefan notează că Polibiu i-a confundat pe odrisi cu geții de la nord de Dunăre și menționează că pasajul a fost interpretat diferit de istoricul Constantin Daicoviciu (1898-1973) în studiul Țara lui Dromichaites (1957).
 
Bibliografie
Polybii Historiae, edidit Theodor Buttner-Wobst, vol. I-V, Teubner, Leipzig, 1888-1904.
GHEORGHE ȘTEFAN (redactor responsabil) /INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE AL ACADEMIEI RPR, Izvoare privind istoria României, vol. I, Ed. Academiei R. P.R., București, 1964. (XXXXLI. Polibiu)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța – Sursa foto: ZIUA de Constanța – Vase descoperite în necropole geto-dacice. Sec. IV a. Chr. Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armănă“.
 
Citeşte şi:
Istoria Dobrogei - Bibliografie Mnaseas (sec. II î. H.) - „Periegesis”