ZIUA LIVE Aurelia Lăpuşan - „Literatura este cultură. Fără cultură oamenii nu sunt compleți“ (GALERIE FOTO+VIDEO)

Poeta, prozatoarea şi publicista Aurelia Lăpuşan este invitată la ZIUA LIVE cu prilejul lansării romanului său „Flori de busuioc”.

Lansarea volumului apărut la editura Upstitute din București va avea loc joi, 21 martie, la ora 17.00, la Biblioteca Județeană „Ioan N. Roman” Constanța. 

Miercuri 20 martie de la ora 14.00 la ZIUA LIVE, autoarea vorbește despre primul său roman dar și despre lumea complexă și tumultuoasă a personajelor feminine care se confruntă cu bucurii, decepții, suferințe, dar și cu victorii și dezamăgiri. 

„Veți afla că am scris despre timpul meu care este și timpul atâtor femei care ar vrea - dar nu au poate curaj! - să spună, să se elibereze din lanțurile tăinuirilor care le macină existența”, a punctat chiar autoarea.

ZIUA LIVE poate fi urmărită pe site-ul nostru ZIUAConstanta.ro și pe www.facebook.com/ziuaconstanta, unde așteptăm și întrebările dumneavoastră.

Nu am cum să critic eu fenomenul creației de astăzi. Răul nu pornește nici de la cel care vrea să fie scriitor, se crede scriitor, sau încearcă să fie scriitor ci de la editură. Acolo ar trebui să se facă selecția. Acolo sunt cei care trebuie să accepte sau să refuze o lucrare. Unde editura nu se implică decât în tipărirea unui produs ce aparține exclusiv autorului, iar acesta ia în sacoșă cartea și o distribuie la prieteni sau la cei interesați, nu este în regulă. 

Eu cred că indiferent cât de avansată va fi Inteligența Artificială ele vor fi pentru funcțiunea vieții, pentru modul tehnic, nu pentru creație. Nu cred că va fi posibil să renunți la o carte. Cred în genul acesta de literatură, de cărțile care miros a tipar, a hârtie, poți să o desfaci, să o citești, nu în carte format pdf sau tablete. Literatura se consumă altfel. 

Literatura este cultură. Fără cultură oamenii nu sunt compleți. Să nu ai o carte pe noptieră, să o citești seara înainte de culcare. 

Geo Dumitrescu m-a încurajat și mi-a publicat în liceu o poezie, ceea ce pentru mine a avut un impact deosebit. În facultate am publicat mai mult. Cel care m-a încurajat a fost profesorul Șerban Cioculescu. 

Pe mine m-a dominat și jurnalismul. Oricât aș vrea nu ne putem debarasa de a căuta subiectul, suportul documentar, de a merge la sursă. Diferența între real și imaginar este aproape inexistentă. 

Cartea mea are valențe jurnalistice evidente. Misiunea mea cea mai importantă este să scriu monografii. Dintr-o întâmplare am ajuns la Arhivele Naționale și când au deschis ușa se vedea cum curge apa, era o conductă spartă și am avut un sentiment de trădare. Am început într-o disperare să valorific și să salvez. Am început monografiile, Cernavodă, Medgidia, etc. Acum sunt la Pantelimon, e prima în care nu sunt dublată de soțul meu cu care am făcut o echipă perfectă. Am lăsat deoparte beletristica, îmi notam idei, adunam material. După ce a plecat soțul meu și m-am trezit singură, consumând diverse stărzi, m-am apucat să scriu.  Scrisul este terapie. Scriam, ștergeam, iar scriam. O prietenă a venit, a văzut și am decis să mergem mai departe. 

Aștept cu multă nerăbdare cum vor comenta cei care îmi prezintă mâine cartea. A fost ca o revelație. Am aflat târziu despre o poezie a unui poet basarabean și mi s-a părut o idee foarte frumoasă. Am și alte flori dragi, dar busuiocul a fost ceva special. M-am documentat și am aflat că este floarea dragostei. 

Atunci când scrii nu te gândești la consecințe: doar scrii. Eu mi-am propus să scriu pentru femei, pentru că toate purtăm secrete ce ne împovărează. 

Lipsa de curaj al femeii a venit din tradiție. Am o poveste, un dialog al unei femei care spunea că și-a purtat în viață năduful, a fost dată soțului ei fără să i se ceară consimțământul. Omul acela a fost de treabă, a iubit-o, dar pe ea nu a întrebat-o nimeni. Tânăra în anii 60 nu era pregătită de viață. Se lăsa victimă la tot ce era în jurul ei. Azi vorbim de o generație ce trece în partea opusă. Nu mai există reguli, sau morală. Femeia trebuie să știe cine este, ce rol are, să nu se lase supusă. Dacă te uiți la filme turcești o să vezi rapoorturile dintre membrii unei familii, cu bărbatul pe care îl iubește. Așa era și la noi. 

Eșecurile sunt cam aceleași: sunt femei înșelate, care divorțează, care fac avorturi, sunt multe aspecte din viața femeilor. Cele care m-au convins să scriu curajos sunt Cella Serghi și Annie Ernaux. 

Mesajul final al cărții este „Speră, așteaptă, iar la final vei primi marea iubire“. 

Când lovesc fluturii în piept, este dragoste. Eroina mea a găsit bărbatul care s-a lăsat modelat. Bărbatul venea cu bagajul său - nevoi și neîmpliniri. Când a întâlnit-o pe ea a simțit că poate să dea jos sacul de pe umeri. A avut curaj și a încercat. Eroina nu se folosește de libertate decât împreună cu el și alături de el: suflet pereche, genul de întâlnire pasională. 

Vreau să fac o continuare a acestui roman. Am acum două monografii ce așteaptă. În paralel scriu beletristică, o completare a cercetării științifice. Sunt mulțumită că avem acum biblioteci digitalizate ce ne ajută foarte mult. 

Sunt convinsă că cel puțin femeile își vor da seama că au trecut și ele prin situații ca eroina mea. 

În regimul trecut exista procentul de femei și bărbați în funcții publice, Elena Ceaușescu ținea că ar trebui să trebuie să fie femei în funcții.

Bărbații speculează slăbiciunea. 

Eroina mea nu a fost niciodată singură. A avut familia alături, a avut prieteni. Un rol important în salvarea unui om sunt prietenii. 

Nu știu cum va continua povestea de dragoste. Cred că am creat un personaj implicat. A trăit și bucurii și dezamăgiri, a trecut cu bine peste toate. Personajul și-a asumat o misiune. 

Eu respect trecutul, cu tot ce a fost el, este de fapt rădăcina, iubesc prezentul, clipa, nu știu ce se va întâmpla mai departre. Cred că în această societate nărăvașă este greu să te gândești la personaje pe care să le duci într-o lume despre care nu știi cum va arăta. 

Este un roman, la granița dintre literatură, demers jurnalistic. Stilul narativ este unul în care urmărești cum așezi în pagină verbul. Am scris cartea pentru cine vrea să se regăsească în personaje. 

Fără dragoste nu este nimic. Cine nu știe să iubească, este uscat de la început. 

Mâine la lansare actrița Mirela Pană va fi amfitrioana. Aștept părerea criticilor literari care vor găsi multe despre condiția femeii. 

Trebuie să privești peste umăr și să spui că ai trăit cu demnitate, nu mi-e rușine de tot ce am trăit. 

Eu am recomandat și studenților mei să încerce să își ia ca prieten absolut, foaia de hârtie și să spună acolo tot ce nu poate spune cu glas tare. Să scrie cât mai des fiecare bucurie, supărare, tot ce crede că îl eliberează. Este o eliberare, descătușare. Mai târziu acele texte vor ajunge arhiva trăirilor. 

Eu cred că nu la supărare și suferință să scrii, ci atunci când sufletul plesnește de bucurie. 

Aștept ecourile acestei cărți. Am două lucrări importante acum. Monografia Pantelimonului, de acolo sunt bunicii mei. Lucrez și la volumul Anei Aslan, este aproximativ 80% gata. Este despre o femeie puternică ce  a cucerit lumea. Este paradoxal cum a reușit să îngenuncheze lumea cu Gerovital. Ne străduim să îi facem portretul din interiorul ei, de luptătoare. Am avut șansa să ajungem la manuscrisele ei, pe care le-am valorificat. Va fi o carte deosebită, fundamentală pentru cauza femeii. Nu am cunoscut-o dar mi se pare că o știu de toată viața. Am toate scrisorile ei de dragoste. Este interesant să îți imaginezi o femeie ce a trăit peste 90 de ani, nu s-a căsătorit, nu a avut copii, dar a avut oameni lângă ea care au adulat-o. 

Acum îmi consum bucuria cărții. cartea este ca un copil. Am avut parte și de consilieri editoriali, de o tipografie bună. Mi-a făcut plăcere să am lucrat cu ei. 

Echipa mea este familia mea: Traian Voineagu - a făcut coperta, corectura - Daniela Cojocea Dumitrescu, Ana Cornea - iubita lui Traian. 

Vroiam să scriu despre o femeie puternică, o femeie ce reușește. Avem și în literatură și în jurnalism femei puternice, despre care se merită să scriem, să se cunoască lupta pe care au dus-o pentru noi. 

Premiul pentru întreaga activitate vine într-un moment în care nu așteptam niciun fel de recompensă, de la comunitatea constănțeană. M-a bucurat foarte mult. Mă întreb dacă l-am meritat. Mai este un premiu la care țin foarte mult, primit la Roma, ce poartă numele IN Roman. A fost impresionant că un juriu de la publicații de marcă au decis să mi se dea acest premiu, ce m-a onorat. Este din 1996. Am multe premii, sunt și cetățean de onoare.

Am vrut să fiu în viața acestui oraș un om care luptă pentru cauza lui. Vreau acest oraș înfloritor, așa cum l-am vizat mereu. Orașul a avut un spirit al lui. Au venit oameni de peste tot. Au fost primari, medici care au făcut ceva pentru oraș. Spiritul Constanței îi molipsea pe toți care veneau. Noi avem ceva aparte ce se pierde acum. Pentru asta m-am zbătut să fac aceste cărți. Să nu creadă, cei care vin că vin oriunde, ci într-un loc special. 

Eu cred că în momentul acesta prietenii se strâng laolaltă. Nu mulți, dar buni. Vom rezista prin acest sprijin pe care ni-l oferim unul altuia. Viața va depinde de contextul politic pe care nu știm să îi gestionăm. Ne trebuie niște lideri care să iubească orașul. Vreau un prieten care să fie cu oamenii, că stă de vorbă oamenii, ridică de jos o floare ruptă. Să avem o viață culturală. Să revitalizăm aceste cercuri de culturi. Teatrul de Stat, Oleg Danovski, Fantasio - au avut o perioadă când erau multe evenimente. 

Avem Casa de Cultură care are o sală plină de spectatori. Oleg Danovski și-a dorit scena de la Ccasa de Cultură.

Fac oricând voluntariat pentru cineva care vrea să facă ceva bun pentru acest oraș. 

PRECIZĂRI:

Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

 
Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice deschise.

Citește și: 

ZIUA LIVEPersonaje care inspiră. O discuție despre „Flori de busuioc” și femeia care se salvează prin dragoste!