Istoria Dobrogei - Bibliografie: Eusebiu (sec. III-IV) – „Cronica”, „Istorie bisericească”, „Pregătirea evanghelică”, „Viața împăratului Constantin”, „Către Constantin la treizeci de ani”

Eusebiu a trăit între anii 260-340. În calitate de episcop al Caesareei Palestinei din 313, a susținut unitatea bisericii creștine și n-a fost de acord cu condamnarea lui Arie (Primul Conciliu Ecumenic de la Niceea din 325).Opera sa „Cronica” este un tabel cronologic de la facerea lumii până la anul 303 și a fost scrisă în greacă. Lucrarea a fost completată postum până la anul 378 și tradusă în latină de către Hieronymus. Printre ale scrieri, se numără: „Istoria bisericească”, scrisă pe la 325, a fost tradusă în latină de Rufinus în 403 și continuată până la 395; două lucrări apologetice între anii 315-323; „Viața fericitului împărat Constantin”, scrisă după moartea acestuia (337), la care a atașat și un elogiu adus suveranului la aniversarea a 30 de ani de domnie (336). (ed. H. Mihăescu & G. Ștefan)
 

„Cronica” tradusă în limba latină de Hieronymus
„(...)
95.  În anul 667 î. Chr., în timpul olimpiadei [intervalul de patru ani dintre Jocurile Olimpice] 33.
A fost întemeiată cetatea Histria în Pont.
123. În anii 335, 334, 333 î. Chr., în timpul olimpiadei 111,
După ce a luptat cu succes împotriva illyrilor și tracilor și a distrus Teba, Alexandru a luat armele împotriva perșilor.
125. În anul 324 î. Chr., în timpul olimpiadei 114,
Lisimah [unul din comandanții și succesorii al lui Alexandru cel Mare] a stăpânit Lidia [vestul Asiei Mici/vestul Turciei asiatice], Tracia și Helespontul [strâmtoarea Dardanele/Turcia].
152. În anul 71 î. Chr., în timpul olimpiadei 177,
M. Lucullus a triumfat asupra bessilor, cucerind Cabyle, Tomis și celelalte orașe vecine.
171. În anul 17 d. Chr., în timpul olimpiadei 198,
A murit în exil poetul Ovidius și este înmormântat lângă cetatea Tomis.
180. În anul 46 d. Chr., în timpul olimpiadei 206.
Tracia, care avea până acum regi este prefăcută în provincie.
188. În anul 74 d. Chr., în timpul olimpiadei 213.



Ahaia, Licia, Rodos, Samos, Tracia, Cilicia, Commagene, care înainte erau libere și sub regi prieteni, au fost prefăcute în provincii.
194. În anul 101 d. Chr., în timpul olimpiadei 220.
Traian a triumfat asupra dacilor și sciților.
233. În anul 334 d. Hr., în timpul olimpiadei 278.
Sarmații limiganți, făcîndu-și o trupă, izgoniră în pământ roman pe stăpânii lor, care se numesc acum argaraganți.
243. În anul 363 d. Chr., în timpul olimpiadei 285.



Din cauza răsturnării altarelor [păgâne], Aemilianus[martir creștin]este ars la Durostorum de către guvernatorul diocezei [unitate administrativ-teritorială instituită de împăratul Dioclețian/284-305/ în reorganizarea imperiului].
245. În anul 369 d. H., Athanaric, regele goților, dezlănțuind o persecuție împotriva creștinilor, ucide foarte mulți și pe alții îi izgonește din locurile lor în pământul roman.
(....)”
 


„Istorie bisericească”
 
În Cartea III, este menționată atribuirea Scițieilui Andrei, ucenicul lui Isus Hristos, pentru misiunea apostolică: „1. (...) Când sfinții apostoli și ucenici ai Mântuitorului nostru, lui Toma i-a căzut la sorți Parția, iar lui Andrei Sciția. (...)”
Editorii români trimit la nota din volumul I la scriitorul bisericesc Origene (sec. II-III), în cadrul căreia se exprima incertitudinea dacă prin Sciția se înțelegea fosta regiune locuită de sciți la nordul Dunării sau noua provincie Scythia Minor, adică Dobrogea, instituită de împăratul Dioclețian în procesul de reorganizare a imperiului.
 
În Cartea VIII, este menționat titlul de învingător al barbarilor sarmați și carpi nord-dunăreni primit de împăratul Galerius (305-311): „17,3. Împăratul Caesar GaleriusValeriusMaximinianus Augustus (...) cel neînvins, Sarmaticusmaximus  de cinci ori, Persicusmaximus de două ori, Carpicusmaximus de două ori (...).”
 
„Pregătire evanghelică”
 
În Cărțile I și IV este amintit vechiul obicei al sacrificiilor omenești la diverse popoare: „I, 4, 7. (...) Se povestește (...) că sciții îngropau împreună (cu morții) oameni vii și sugrumau pe ruguri pe aceia pe care cei morți îi iubiseră cei mai mult. (...) IV, 16, 9. (...) Phylarchos povestește că îndeobște toți elenii înainte de a porni împotriva dușmanilor aduceau jertfe omenești. Și-i trec cu vederea pe traci și pe sciți.”
 
În Cartea XIV, sunt evocați sclavii geți și daci din societatea greacă păgână: „7, 7. Însă nu-i de mirare că sclavii erau neciopliți și nu puteai fi prinși în alt chip, cum se întâmplă cu sclavii prin comedii – geți și daci, niște flecari, deprinși să-și ascută limba și să spune glume din limba dacică”.
Editorii români notează că se face trimitere la scrierile comediografului Menandru (sec. IV î. H. ).
 
 
„Viața împăratului Constantin”
În Cartea IV, este evocată victoria lui Constantin I cel Mare (306-337) împotriva goților și sarmaților nord-dunăreni, pe unii dintre aceștia din urmă colonizându-i la sud de Dunăre: „5, 1. De ce să socotesc de prisos să adaug cum a supus cu totul stăpânirii romanilor triburile barbare, cum el cel dintâi care a adus sub jug neamurile sciților și sarmaților, nedeprinse mai înainte vreme să fie sclave? (...) Căci cârmuitorii [împărații] de mai înainte plăteau și tributuri sciților, iar romanii erau sclavii barbarilor, plătind dări an de an. (...) 6, (...), 2. Aceștia n-au găsit alt liman al izbăvirii lor decât pe Constantin, care a știut să-i scape și i-a primit pe toți în țara romanilor; pe cei potriviți pentru așa ceva i-a înrolat în rândul oștenilor săi obișnuiți, iar celorlalți, pentru a avea mijloace de trai, le-a împărțit pământuri ca să muncească, (...).”
Editorii români notează că prin sciți se înțelegeau goții.
 
„Către Constantin la treizeci de ani”
În capitolul 13, Eusebiu reia subiectul sacrificiul jertfelor umane în trecutul păgân: „8. Istoria ne arată că în genere toți elenii, înainte de a porni împotriva dușmanilor, au ucis oameni, și tot așa au făcut tracii și sciții.”
 
„Constantin către sacra adunare”
În capitolul 24, Constantin se adresează retoric împăratului păgân Decius (249-251), persecutor al creștinilor: „1. (...) Fericirea ta ți-au vădit-o și în timpul vieții și vremea care a urmat morții tale, când ai căzut cu toată oștirea pe pământurile scitice[de fapt Abritus/Moesia Inferior -Razgrad/Bulgaria], conducând mult lăudatele trupe ale romanilor ca să lupte împotriva geților, în bătaie de joc.”
Editorii români notează că prin geți se înțelegeau goții.
 

 
Bibliografie
Eusebii Operaedidit I. Heikel, R. Helm, Th. Mommsen, K. Mras, Ed. Mras, Berlin-Leipzig, 1902-1956.
HARALAMBIE MIHĂESCU &GHEORGHE ȘTEFAN (redactori responsabili) /ACADEMIA DESTUDII SOCIAL POLITICE - INSTITUTUL DE ARHEOLOGIE – INSTITUTUL DE STUDII SUD-EST EUROPENE, Izvoare privind istoria României, vol. II, Ed. Academiei R. S. R., București, 1970(III. Eusebiu din Caesareea)
 
Sursa foto: ZIUA de Constanța - Exponate Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța 


Despre Marius Teja
 
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţulConstanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureştişi are un master în RelaţiiInternaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar afterschool, iar din 2020 editează blogul „Națiunea Armână“.


Citește și: