GatroArt.ro Scurt tratat despre secărică

Puține treburi culinare mi-au dat bătăi de cap și m-au băgat atât de mult în ceață ca secărica. Sper, ca după ce pun mâna pe ea, să nu-mi dea și dureri de cap.

Știam de băutura asta din auzite și nu chiar din an în Paște, ci mai des, o relicvă dintre distilatele comuniste pe care le-am cercetat. Mi-a zâmbit deunăzi pe când îmi puneam în ordine colecția de etichete cu tematică gastronomică. Am postat la bâză pe un grup privat, iar apoi, în fața câtorva beri am dezbătut subiectul cu amicul Sergiu Vasile aka Utopia Balcanica. Și să nu credeți că atunci când mai împart câte un colț de bar cu Sergiu dezbatem chestii din astea frivole și cu concentrație mare de alcool. Penultima discuție s-a învârtit în jurul pandișpanului iar antepenultima s-a comis în fața unui sendviș cu mațe, splină, ficat (kokoretsi), alte delicatese orientale și mult șpriț.

Mai înclinat spre research când e la una mică, Sergiu s-a pus pe Google să-i dăm de cap licorii.

Apoi ni s-au alăturat demersului alți câțiva, fie din bar, fie de pe facebook, fie prin whatsapp și telefon. Lucrurile sunt simple. Secărica e fie ori fie.

Să explic! După dezbateri îndelungi am conchis că băutura cu pricina este: un distilat din secară, un distilat din fructe aromatizat cu chimen, un ceai concentrat de chimen cu alcool alimentar. Se adaugă zahăr, dar mai ales zahăr caramelizat.

Îl fac, în general, secuii și bucovinenii. Băuturi similare, aromatizate cu chimen se întâlnesc în mai tot centrul și nordul Europei. Intuiesc că nu are o prea mare arie de consum la noi fix din cauza gustului, nu de alta dar chimenul e la noi precum coriandrul în lume: ori îl iubești, ori îl detești de nici sărățele nu vrei să vezi în fața ochilor. Știu destulă lume care preferă orice fel de tocăniță, numai gulaș să nu fie că este aromatizat cu aceste semințe.

E fix ca la Ouzo, Mastică și chiar tarhon. Nu multora le place damful ăla anasonat.

Ideea e că am primit destule indicații de cumpărare, Secărica încă rezistă, așa că trebuie să revin cu un update după un țoi, că la teorie ne pricepem toți, cu practica mai greu.

Sursă foto și text: www.gastroart.ro