Salsovia/Mahmudia (jud. Tulcea) a fost o
localitate romană dezvoltată în jurul unui castru construit pe malul drept al brațului Sf. Gheorghe al fluviului Danubius/Dunărea, în cadrul
limes-ului
Scythic/
Danubian.
Terminologie
Ala (latină) = Unitate romană auxiliară de
cavalerie constituite în timpul împăratului
Augustus (30 î. H. – 14 d. H.). Era formată inițial din populațiile supuse, ulterior fiind completate cu recruți din regiunea de garnizoană. Era compusă din 500 sau 1000 de soldați conduși de un
praefectus. După 25 de ani de serviciu, în care primeau solde mai mari decât cohortele auxiliare de infanterie, veteranii primeau diplome și cetățenie.
Castrum (latină/„fortăreață”)
= Tabără fortificată romană construită la graniță de-a lungul căilor de comunicație și în puncte strategice din provincii. Avea o formă pătrată, cu dimensiuni variabile și patru porți, în centru aflându-se clădirea comandantului (
praetorium). Zidul de piatră era dublat în exterior cu un șanț (
fossa), iar în interior cu un val de pământ (
agger), cele temporare din timpul campaniilor erau construite din pământ.
Cohors (latină/„cohortă”) = 1.Subunitate tactică a legiunii, care era compusă din 10 cohorte. 2.Unitate
auxiliară de infanterie formată din provinciali fără cetățenie romană, înarmați conform tradiției. Cohortele de 500 de soldați (
quingenariae) erau comandate de un
praefectus, iar cele de 1000 de ostași (
miliariae) de un
tribunus. 3.Cohortele pretoriene, în număr de 10 a câte 500 de militari, constituiau garda imperială, fiind recrutate din Italia.
Legio (latină/„legiune, armată) = Unitate militară tactică și strategică formată din cetățeni romani, care, după un serviciu de 20-25 de ani, primeau recompense financiare și funciare, formând colonii de veterani. Împăratul Augustus (30 î. H. – 14 d. H.) a stabilit numărul lor la 28, iar Septimius Severus (193-211) a crescut numărul lor la 30. Până în sec. II era alcătuită din 5600 de soldați, organizați în 10 cohorte împărțite în 6 centurii de câte 80 de oameni. Hadrianus (117-138) a crescut numărul infanteriștilor la 6800 și a adăugat 726 de călăreți. În epoca imperiului era condusă de un
legatus augusti de rang senatorial.
Limes (latină)
= Linie defensivă construită pe o frontieră naturală (
ripa), ai cărei soldați se numeau
ripenses, sau pe o frontieră artificială, ai cărei ostași se numeau
limitanei. Era alcătuit dintr-un val de pământ (
vallum), un șanț în fața valului, castre și castele (la distanțe de 5-10 km) și turnuri de observație (
burgi, turris), toate legate printr-un drum militar (
via). Zona din fața șanțului era defrișată, iar comunicațiile se făceau cu foc și fum.
vexilatio (latină) = Detașament format din cei experimentați soldați (uneori veterani) și destinat unei misiuni.
Izvoare scrise
Cetatea Salsovia este menționată în
documentele cartografice romane Tabula Peutingeriana (VIII, 4) și
Itinerarium Antonini (226, 3), precum și în
documentul administrativ roman Notitia Dignitatum (
Orientes, XXXIX, 26).
Cercetări arheologice
În urma săpăturilor arheologice, au fost descoperite ruinele numite „
cetatea Bisericuța”, care este înconjurată de
șanțuri de apărare și acoperă o suprafață de
150 m x 120 m. Au fost găsite
monede,
ceramică,
țigle și
cărămizi. Mai importante sunt cele două descoperiri epigrafice. Mai întâi, din punct de vedere cronologic, o
diplomă a unui
auxiliar din
cohors Gallorum din anul
97, din timpul
împăratului Nerva (96-98). Apoi, o
inscripție care a stat la baza unui
simulacrum /
reprezentare dedicat lui
Deus Sanctus Sol/
Sfântul Zeu Soare din anul
322, din timpul
împăratului Licinius (308-324), care a susținut cultele păgâne în contextul legalizării creștinismului.
Periodizare
Perioada de existență a așezării este delimitată, cu aproximație, de anii
30 î. H. și 640 d. H.
Administrație
Salsovia aparținea provinciei Moesia Inferior (Dobrogea și Bulgaria dintre Dunăre și Balcani)
, creată în
86 de
împăratul Domitianus, prin divizarea
provinciei Moesia, înființată de
împăratul Claudius în
46. După
marea criză din sec. III, împărații Diocletianus (284-305) și
Constantin I cel Mare (305-337) au reorganizat imperiul. Ca urmare,
Dobrogea a devenit
provincia Scythia Minor, formând împreună cu alte provincii balcanice
dioceza Thracia.
Armată
Construcția
limes-ului Scythic/Danubian a fost începută de
împăratul Vespasianus (69-79) și terminată de
Traianus (98-117), în contextul
războaielor dacice (101-102 și
105-106).
În
a doua jumătate a sec. I,
Salsovia se număra printre castrele
limes-ului
Scythic/Danubian în care staționau
unități auxiliare:
Axiopolis/Cernavoda,
Troesmis/Turcoaia ,
Arrubium/Măcin,
Noviodunum/Isaccea ,
Aegyssus/Tulcea și
Tomis/Constanța .
Unitățile auxiliare care au fost prezente la
Salsovia în
sec. I au fost:
ala I Flaviana Gaetulorum, ala Claudia Gallorum, cohors II Gallorum și
cohors IV Gallorum. Inscripția din 322 indică prezența unuei
vexilatio comandată de un
praepositus, detașată de
Legio I Iovia cu comandamentul la
Noviodunum/Isaccea. Conform
Notitia Dignitatum, la Salsovia a fost cantonată, după
Diocletianus și
Constantin cel Mare, unitatea
milites quinti Constantiani.
Comunicații
Salsovia se afla pe unul din cele
3 drumuri imperiale din Dobrogea, determinate în 1906 și 1912 de
academicianul Vasile Pârvan (1882-1927), și anume cel care urma cursul
Dunării, trecând pe la
Durostorum/Silistra (Bulgaria),
Altinum/Oltina, Sacidava/Rasova , Axiopolis, Capidava, Carsium/Hârșova, Troesmis, Arrubium, Noviodunum și Aegyssus.
Religie
Salsovia este menționată ca
reședință episcopală creștină în
Cosmographia Geografului din Ravenna (sec. VII) (IV, 5, 14) și în
documentul bisericesc Notitia Episcopatuum (532).
Notitia Episcopatuum prezintă
Salsovia printre cele 15 episcopii ale
Scythiei Minor, alături de
Aegyssus, Axiopolis, Callatis/Mangalia, Capidava, Carsium, Dionysopolis/Balcic (Bulgaria), Histria/Istria , Noviodunum, reședința mitropolitană Tomis și
Troesmis.
Bibliografie cronologică
VASILE PÂRVAN,
Salsovia, București, 1906.
BERLIN-BRANDENBURGISCHE AKADEMIE DER WISSENSCHAFTEN,
Corpus Inscriptionum Latinarum, Berlin, XVI, 1936, 41.
UNION ACADEMIQUE INTERNATIONALE,
Tabula Imperii Romani, L 35, București, 1969.
DIONISIE PIPPIDI (coord.),
Dicționar de istorie veche a României. Paleolitic – sec. X., Ed. științifică și enciclopedică, București, 1976, p. 25-26, 137, 138-139, 368-370, 373-374, 515, 613. (ala/Dumitru TUDOR; castru/Cristian VLĂDESCU; cohors/C. V.; legio/Emilia DORUȚIU-BOILĂ & D. T.; limes/C. V.; Salsovia/Ion BARNEA; vexillatio/E.D.B.)
ANDREI ARICESCU,
Armata în Dobrogea romană, Ed. Militară, București, 1977, p. 79.
ADRIAN RĂDULESCU & ION BITOLEANU,
Istoria Dobrogei, ed. II rev., ed. Ex Ponto, Constanța, 1998, p. 87, 104, 106, 110, 117, 155, 159 (cap. VII. Dobrogea sub dominație romană; cap. VIII. Sciția mică între sec. IV-VIII / A. R.)
MIRCEA PETRESCU-DÎMBOVIȚA & ALEXANDRU VULPE (coord.),
Istoria românilor, vol I:
Istoria timpurilor îndepărtate, Ed. Academiei Române, București, 2001, p. 667-668. (II.IX.a. Politica romană la Dunărea de Jos/Adrian RĂDULESCU)
Despre Marius Teja
Marius Virgil Teja s-a născut în judeţul Constanţa, în anul 1969. A absolvit Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti şi are un master în Relaţii Internaţionale, absolvit la Facultatea de Istorie a Universităţii din Bucureşti. A fost profesor de Istorie şi Cultură Civică, muzeograf, voluntar after school, iar în prezent, lucrează la Radio Armănamea.
Citeşte şi:
Colaborare ZIUA de Constanţa Călătorie prin istoria dobrogeană cu Marius Teja
Istoria Dobrogei - Geografie - Localități Altinum
Adauga un comentariu
Nume:
Email:
Comentariu*: